IUBIRE ETERNĂ

 Am înțeles că te cunosc de veacuri, 

din sute, poate mii de vieti! 

Îți știu brațele și trupul cu năravuri... 

Te știu! Și tu? Abia acum mă-nveți! 

Și ne-am promis că astă dată, liniștiți, 

trăim, vieți line, mai tihniți,

ne odihnim un timp, o viață-două, 

și-apoi ne întâlnim în alta nouă.

Și ce-am promis, am și uitat, 

căci pururi noi ne-am căutat. 

Te văd, te știu, cum de-am aflat?

Speram că-n astă viață te-am uitat!

Să pleci acum, esti un blestem! 

Esti pururi, veșnic și etern... 

Să-mi lași în pace gândul, misiunea!

Tu însuți ai cerut promisiunea! 

Acum e treaba mea, e țelul meu, 

ești piatra cea mai grea în drumul meu...

Cu gura ta ai spus că mă dezlegi de tine, 

Doar doua vieți întregi și pline. 

Măcar o dată vreau să știu, 

Ce înseamnă traiul în pustiu, 

Să mă culeg din toate zările, 

Să-ți uit gândul,...supărările. 

Te știu, te văd și te privesc, 

Să știu cum să te ocolesc, 

Să fiu mereu în urma ta, 

Să nu simți tu prezența mea.