Iubește!
Pășește-n astă lume cu sfială și calcă delicat, nu frânge sub pașii tai ceva ce n-ai creat! Iubește fără discernământ și limită-n natură orice fărâmă de pământ sau creatură, insectele și norii deopotrivă înțelegând, că sunt mai prețioase decât orice ai în gând. Iubește marea și brizanții clocotiți în maluri, ce-au fost create tot de ei prin distructive valuri. Învață tot ce-auzi în melodia lor suavă, dar ia aminte cum izbesc de stânci o navă. Nu fii surprins de magia iluzorie a lui Neptun, când norii negrii stau calmi după stârnirea vântului nebun! El îți întinde-n fața ochilor perfecțiunea în oglindă, dar jos e abisul, iar sus e înaltul cer ce se perindă. Iubește muntele ce dorința-ți pune-n piept, de-a cuceri o creastă și-apoi, stand drept, cu brațele deschise și liber ca un sprinten murg, din vârf de lume să-i surâzi bătrânului amurg. Fii înțelept și-asculta-i liniștea și freamătul și nu te amăgi să crezi că îi cunoști năravul. E schimbător ca blana lupului când năpâ
