Floarea soarelui

Soarele privește-n urmă uneori, 

Pe cerul clar, fără de nori,

Și-i semn că vine iar stralucitor, 

Să bucure o floare-a florilor. 

Și este Zeu, e Ra, e o himeră,

Și caldă-i mângâierea ce-i oferă, 

În liniștea ce-i calm de vânt, 

Când timpul doarme pe pământ. 

Și-a înflorit regină între flori, 

Cu petalele-i pictate în culori, 

Si înflorită a rămas așa, 

Cât Ra i-a oferit lumina sa! 

Și an de an în primăvară, 

Așteaptă iar ca să răsară, 

Să-și vadă regele pe cer, 

Până în iarnă când e ger.