Sfat cu Luna

 

De trei nopți încoace 

raza-n geam îmi bate, 

lucitoare ca un soare

mă trezește din visare. 

În același colț de sticlă, 

dintre lumi tot mă ridică:

-Scoală draga mea din pat! 

E ceva ce ai uitat!

Mă frământă, mă agită. 

Tot în colțul ei de sticlă, 

strălucește orbitor

și coboară-n dormitor. 

-Scumpă Lună, va să zică, 

am uitat ceva din pripă? 

De făcut, de ordonat, 

De-nțeles, de încheiat? 

Întrebarea-mi este una:

de ce mă trezește Luna

doar când șade-n colțul drept, 

ajungandu-mi chiar pe piept? 

Ce-ai gasit în pieptul meu, 

trimisa lui Dumnezeu? 

Ce substraturi nu știu oare? 

Ce-i ascuns și nu mă doare?