De unde nu-i

De unde vrei tu suflete să fii,

Alături de altul, 

Când nici pe-al tău nu poți să-l ții?

De dimineață pleci în goană, 

Să faci, 

Purtând pe tine o izmană. 

Pașii grăbiți te pierd în ceață 

Nu știi, 

De-i moarte sau e viață. 

De tine fugi crezând că ai să scapi. 

Ca-n mlaștină 

În trudă te afunzi și te îngropi. 

Nu știi să te mai prețuiești! 

Nu vezi? 

Tu nu mai știi să te iubești!

De unde armonie-n viață, 

Când tu

Trăiești în vise și speranță? 

Din minte-n suflet te coboară, 

Și simte! 

Trăiește pentru prima oară! 

Și de-ți dorești să fii sacrificat, 

Vei fi... 

Jertfa destinului ratat! 

Te plângi, te strângi și te cobori, 

Pe sol te frângi, 

În loc sa-ți crească aripi și să zbori... 

Păcat îți e ce n-ai făcut, 

Ce ai simțit

Si-n gând trecut ai prefăcut! 

De unde suflete să te mai rabzi, 

Când tu

Nu știi decât să cazi? 

Adună-te din praf și fii o stea

În lume, 

Călăuza rataciților în noaptea grea!