Mai că-i verde!

Roua azi s-a așezat, 

Pe pământul afânat,

Cu iarbă deasă acoperit, 

Pe ramul verde-nmugurit. 

Proaspete în răsărit, 

Brândușele au înflorit. 

Au îndrăznit să-și facă loc,

Pe ici, pe colo, câte-un smoc.

La umbra bradului înalt, 

Primăvara-și făcea de cap.

În verde îmbrăcată toată, 

Se alinta ca o nepoată. 

Se răsucea și se-nvârtea,

Roua bradului cădea, 

Peste toată iarba verde,

Și lucea...de nu se vede!

Joc și joacă-n zori de zi,

Bucurie de copii,

Ghiocei și rândunele, 

Primăvara printre ele!

Apoi liniștea amiezii,

I-a cuprins călduț pomeții,

Și în raze diafane, 

Adormi între petale. 

Odihnită și frumoasă,

Se trezi mai după-masă,

Și sub bradul ei frumos,

Privea mugurii de jos. 

Gărgărițe, gâze mici, 

Toate, ea le-a strans aici, 

Unde bradul ei înalt, 

Protector s-a aplecat! 

Ram cu ram trăgea în jos, 

Umbra să-i fie folos, 

Dragei sale primaveri

Ocrotită de poveri.