Mai că-i verde!

Roua azi s-a așezat, 

Pe pământul afânat,

Cu iarbă deasă acoperit, 

Pe ramul verde înmugurit. 

Proaspete în răsărit, 

Brândușele au înflorit. 

Au îndrăznit să-și facă loc,

Pe ici, pe colo, câte-un smoc.

La umbra bradului înalt, 

Primăvara-și făcea de cap.

În verde îmbrăcată toată, 

Se alinta ca o nepoată. 

Se răsucea și se-nvârtea,

Roua bradului cădea, 

Peste toată iarba verde,

Si lucea...de nu se vede!

Joc și joacă-n zori de zi,

Bucurie de copii,

Floricele, rândunele, 

Primăvara printre ele!

Apoi liniștea amiezii,

I-a cuprins călduț pometii,

Și în raze diafane, 

Adormi între petale. 

Odihnită și frumoasă,

Se trezi mai după masă,

Si sub bradul ei frumos,

Privea mugurii de jos. 

Gărgărițe, gâze mici, 

Toate, ea le-a strans aici, 

Unde bradul ei înalt, 

Protector s-a aplecat! 

Ram cu ram trăgea în jos, 

Umbra să-i fie folos, 

Dragei sale primaveri

Ocrotita de poveri.