Muza de Alb...

Esti ca o casă cu totul și cu totul albă, 

Unde singura culoare este cea a florilor,

O casă cu mireasmă îmbătătoare de primăvară, 

În care se aude zborul lin al fluturilor. 

Ești casa baladelor cântate-n dulce nai, 

Violoncel, pian și vioara, cantec de soprana. 

Pas de dans... pe ritm de vals, esti rai.

Ești muzică bună, vis și lună împreună. 

Ai alb de soare în glastra primitoare, 

Prin ferestrele deschise, podele arzătoare. 

Iti adun caldura pe tălpile goale, 

Si tresar în mirare.... Aici este soare! 

În miezul tău, pe coridoare, trăiește muza creatoare,

Divină , îmbrăcată în versuri de valoare,

Cuvinte pline de sens și  savoare! 

Si totul e vis, ori fapt, ori mi se pare!?