Îndemn

Un  înger se așează pe umărul tău și șoptește:

- Deschide-ți sufletul și brațele și las-o să plece!  

În sufletul tău e prea cald, în brațele tale-i prea rece. 

O floare ca ea se ofilește căci nici una, nici alta nu-i priește.

Ea nu e aici, e în gânduri, e om neînțeles între oameni, 

E versul cu rima potrivită de vremuri, de timp, de ani, 

Împerecheată, îmbrățișată, dar niciodată încrucișată.

E prea puțin ca să fie, e prea mult ca sa rămână. 

Dă-i drumul să zboare în albastrul cerului orbește, 

Către soare se-nedreaptă, pe aripi de vânt se rotește. 

Deschide ochii, nu poți păstra ce nu e al tău, tine minte!

Stai neclintit, privește, gândește și simte!

-Las-o sa plece și aștept-o la timpul potrivit, 

Căci timpul potrivit este cel mai bun pentru iubit. 

Florile înfloresc atunci când totul este desăvârșit, 

Roadele se coc atunci când grădinile au încetat din primenit. 

Femeile sunt ca fructele,unele se coc timpuriu, de mai, în primăvară. 

Altele sunt coapte în cuptorul lui iulie, altele, târziu în panere, în toamnă,

Dar ea este altfel, ea se coace în iarnă. 

Ce-i drept, nu la noi, ci în alte părți unde e cald și vară. 

Femeile sunt ca florile, unele sunt bucuria ochilor, 

Altele îți dezmiardă simțurile cu parfumul lor. 

Unele te vindecă, altele devin o savuroasă dulceață, 

Dar ea este altfel, ea înflorește doar o dată în viață. 

- Vorbește-i șoptit la ureche așa cum îți vorbesc eu, 

Și spune-i ca o vei păstra în gândurile tale mereu, 

Șoptește-i de dor și de viață frumoasa în doi, 

Cum nimeni nu știe sa fie întregul ca voi.